Începutul e mai greu...

Se spune adesea că începutul ar fi mai greu de făcut... Şi se pare că aşa e, cel puţin cu postările pe blog, de vreme ce mă străduiesc de vreo săptămână să scriu ceva şi nu prea-mi reuşeşte figura. De cele mai multe ori nu am timp, când am timp nu am chef, iar când aş avea şi timp şi chef nu sunt în faţa calculatorului... Dacă e să fiu sinceră până la capăt, ar trebui să recunosc şi că sunt momente în care mă gândesc: de ce mi-am dorit blog? Ce rost are să-mi pun sufletul pe tavă şi să-mi înşir ideile? Cui foloseşte? Şi tot eu îmi răspund (cine altcineva?): poate mă ajută, în primul rând, pe mine să-mi pun ordine în gânduri, poate este o formă de a încerca un dialog cu cât mai mulţi oameni, fie ei prieteni cu acte în regulă sau posibili amici (sau amice). Şi-apoi, oricând, un schimb de idei poate fi benefic.
Ei, să presupunem că am am spart gheaţa şi că, odată începutul făcut, lucrurile ar trebui să decurgă mai uşor. Mai e o vorbă care-mi vine în ajutor în momentul acesta :"Pofta vine mâncând". Şi nu pot să nu observ că trebuie să fi îmbătrânit din moment ce am ajuns să invoc ziceri cu valoare de sentinţă. Asta nu înseamnă musai că aş fi mai înţeleptă...
Pe mâine!