A fost Congresul. Aşteptăm liberalii

După un Congres interesant ca o zi ploioasă de toamnă, Crin a fost reconfirmat în funcţia de preşedinte. Nu că cineva ar fi avut vreo emoţie că s-ar fi putut întâmpla altminteri! Prin candidaturile celorlalţi s-a dorit să se ofere o mică pată de culoare, doar-doar s-o mai însufleţi atmosfera. Şi mai ar mai fi avut şi presa un subiect de dezbătut. Ei, aş! Cu tot efortul, a fost un Congres anchilozat, plictisitor până la durere fizică, suportat doar cu asigurarea dozei de Emetiral. Nici talentul oratoric al celor doi actori principali nu a reuşit vreo minune. Cred că se putea auzi cum creşte iarba. Era o vreme când Patriciu putea mai mult... În situaţia dată, pentru Crin Antonescu nici nu se prea poate vorbi de o victorie. A pus condiţii dure în măsură să omoare orice tentativă de crâcnire în partid şi i-au fost acceptate fără prea multe vorbe. Excepţia? De amorul artei! Odată scăpaţi de griji, cei mai mulţi dintre liberali s-au întors pe la casele lor. Ceilalţi au mai rămas prin Bucureşti, reţinuţi de şedinţele din Parlament.
Întorcându-ne la... ai noştri, sunt tare curioasă (defect profesional) dacă se va schimba ceva în maniera de lucru a liderilor de la Dâmboviţa. Şi nu musai în relaţia cu presa. Deşi ar fi şi aici un pic de lucru, dar, mă rog, nu e treaba mea... Aşteptăm să vedem nişte politicieni hotărâţi, atenţi la gafele celor de la putere, capabili să dialogheze cu oamenii de la Conţeşti, Răcari... de peste tot. Lideri care nu ratează alegeri, fie ele parţiale şi anticipate. Activişti (deşi sună ca dracu)! în stare să mai şi convingă. Altfel, PNL va fi în pericolul de a se transforma încet, dar sigur, într-un partid de salon. Într-o adunare simandicoasă, preţioasă şi strepezită. Ironiile, sarcasmul şi metaforele lui Antonescu prind, poate, în alte locuri. Aici (mai pe la ţară) oamenii aşteaptă (şi) altceva...