Cu drag, pentru un Prieten

Deşi mă consider o persoană sociabilă (cei care vor să mă contrazică pot să o facă, fără teama că m-aş putea supăra pe ei) nu am mulţi prieteni. E şi o vorbă care spune "puţin, dar bun"! Pe principiul ăsta am mers şi în relaţiile inter-umane, iar viaţa mi-a demonstrat că nu am greşit. Aşadar, am prieteni puţini, dar buni, pentru care aş putea sări oricând în foc, dacă ar fi cazul. Şi asta pentru că preţuiesc prietenia lor, dar şi acele calităţi care însumate, fac din aceste persoane oameni pe care îi pot numi cu bucurie Prieteni. Da, Prieteni cu P mare.Pot spune asta după ani întregi de prietenie caldă, deschisă, sinceră, frumoasă, adevărată. Pot părea vorbe mari, dar ele nu reuşesc nici pe departe să îmbrace toate bucuria, încrederea şi liniştea date de momentele petrecute cu ei, fie şi la o cafea. O simplă cafea. Doamne, şi câte avem să ne spunem la o banală ceaşcă de cafea care este, de fapt, întotdeauna, un pretext pentru a ne vedea şi a vorbi...!

Zilele acestea, unul dintre bunii mei prieteni... întinereşte cu un an. Nu puteam lăsa momentul să treacă nemarcat, dintr-o multitudine de motive. Nici nu ştiu cu care să încep... Încerc totuşi câteva argumente de forţă, fără pretenţia sau dorinţa de a le ierarhiza. Păi, pentru că ştie să asculte şi dă sfaturi cu delicateţe, încercând să nu-şi impună punctul de vedere, ci să-ţi ofere, diplomat, alternative. Pentru că este inteligent, citit şi are simţul umorului. Pentru că are replicile şi poantele la el. Pentru că îi poţi spune o glumă, fără teama că trebuie să-i desenezi minute bune ce ai vrut să-i spui. Pentru că pregăteşte cu atenţie o cafea bună, care te pune pe picioare cât ai clipi. Pentru că îi iese o ciorbă de burtă de te lingi pe degete. Pentru că face şi o saramură de peşte grozavă, din captură proprie. (Chiar se pricepe la gătit, dar, doamnelor şi domnişoarelor, este un pic cam însurat) Pentru că ştie, de fiecare dată, să te facă să te simţi binevenit în casa lui. Pentru că regreţi că pleci şi că nu aveţi mai mult timp la dispoziţie pentru a sta la taclale. Pentru că are bicicletă medicinală pe care mă lasă să "o omor" de câte ori o prind. (Sună cam meschin, dar nu puteam să nu punctez şi asta) Pentru cele câteva concedii frumoase petrecute împreună de familiile noastre la mare. Pentru că şi el a fost unul dintre cei care m-a încurajat şi ajutat la povestea cu blogul. Pentru că este soţul Luminiţei şi tatăl unei minuni de fetiţe. Pentru că şi el, şi soţia lui sunt oamenii pe care poţi să îi suni când simţi că ai nevoie de o vorbă bună.

Pentru toate acestea şi pentru multe altele, vreau să-ţi spun simplu, cu drag şi cu sinceritate: La mulţi ani, Ovidiu! Şi să-ţi mulţumesc, de data aceasta în mod public, (atât cât îmi permite traficul pe blog) pentru bucuria şi onoarea pe care ne-o faci rămânându-ne acelaşi bun prieten!