Hai cu weekend-ul!

Săptămâna asta a fost foarte plină şi agitată. Las de-o parte durerea cruntă de măsea (oi fi tras curent, că stă să se umfle), dar n-am avut timp nici să mor. Şi a culminat cu ziua de azi la care, deja, mă uit chiorâş că nu se mai termină odată. Noroc de o pauză scurtă, de câteva minute, care m-a remontat. Colac peste pupăză, dorm foarte rău şi nu pot să dau vina nici pe luna plină. M-ar fi consolat identificarea unui vinovat pentru somnul meu chinuit. Dar visez... Visez deja la un concediu, cât de mic, fără telefon de serviciu, fără probleme la redacţie, fără filmări şi programări. Câteva zile de linişte. S-aud cum creşte iarba! Noroc că vine weekend-ul şi sper într-o ieşire la un picnic, ieşire pe care am pus-o la cale în seara asta cu colegii pentru duminică. (Mai sunt amatori care vor să se înscrie în program? Lista e deschisă!) Aşa că, hai cu week end-ul!