"Viaţa e frumoasă şi când plouă!"

După o săptămână în care am încercat să las de-o parte blogul, sperând că o să-mi limpezesc un pic gândurile, am simţit un soi de mâncărime a degetelor. V-aţi prins: am chef de scris! Drăguţ din partea mea! Numai că nu ştiu de ce am senzaţia că sunt la început. Parcă ar fi prima oară (la postare mă refer, deşi cred că nu era necesară precizarea). Dar, uşor-uşor, cu o postare mică azi, cu una mâine (nu garantez pentru dimensiune), voi încerca să-mi reintru în ritm. Şi-n plus, mi-era cam dor să vorbesc cu  voi, cei care intraţi din când în când pe blog, îl "răsfoiţi" în trecere sau citiţi postările şi chiar lăsaţi comentarii. Dacă am reuşit să-mi adun gândurile? Hm! Greu de spus. Sunt momente când îţi vine să laşi totul baltă, când crezi că nu are niciun sens atâta zbucium zilnic. Noroc că astfel de momente trec relativ repede. Am ajuns însă la o concluzie: cred că am obosit şi nu e deloc vorba de o toană atunci când spun că aş vrea un time out. Ce-am făcut în perioada asta? Iarăşi greu de spus. Am încercat să mă bucur de prezenţa copiilor ori de câte ori am prins o breşă în program, am încercat să-mi fac jobul cât de bine am putut (deja se simte un soi de rutină, ceea ce nu prea e de bine), am încercat să mai fac câte ceva pe acasă şi am stat cu ochii pe ştiri şi pe cerul patriei pentru că îmi propusesem să ajung la Salzburg. Dar nu s-a putut din motive de nor. Şi am dormit. Cu toate astea, mi se pare că tot nu reuşesc să mă odihnesc suficient... Ceea înseamnă că nu somnul este soluţia, ci odihna activă.
Dar destul cu văicăreala! Şi-aşa e o vreme mohorâtă, care parcă se lipeşte de geam ca o pâclă, nu mai e necesară şi starea mea ca să vă indispun definitiv.

Şi-apoi, ori de câte ori mă simt toropită de vreme (şi de vremuri), îmi amintesc o vorbă a unui fost coleg care, din păcate, nu mai este printre noi. Simţindu-şi sfârşitul aproape, privea pierdut pe geam la ploaia rece şi monotonă. A zis atunci, apăsat şi trist, dar mai mult pentru sine, câteva cuvinte pe care nu o să le uit niciodată: "Viaţa e frumoasă şi când plouă!".