Unde eşti, tu, Ţepeş, Doamne...?

Da! Este foarte adevărat: n-am mai scris pe blog de o veşnicie şi am avut vreo trei tentative eşuate de a posta săptămâna asta. Dar, fie subiectul pe care vroiam să-l abordez nu mi s-a părut suficient de interesant, fie a trebuit să închid blogul şi să zbor la vreo filmare, fie n-am avut chef. Mi se mai întâmplă şi asta. Dar eu zic că a meritat aşteptarea, fiindcă tocmai ce  am văzut şi am înţeles că orice speranţă de a ne vindeca moral este deşartă. Am văzut cum se învârt printre noi persoane care se pretind ce nu sunt, indivizi a căror intensă şi perpetuă preocupare este să ne prostească şi să ne ia banii. Au, fireşte, mult tupeu, unică trăsătură prin care încearcă să compenseze lipsa calităţilor morale şi profesionale. Îţi spun uitându-ţi-se fix în ochi că sunt exact oamenii de care ai nevoie dacă vrei să prosperi în afaceri şi că au picat taman în momentul potrivit ca să te ajute. Şi vrei, mai ales pe "praful" ăsta...!

Dar să încep să povestesc, să nu mai filosofez, cum ar zice Petruţ.  Cu o precizare, pe care sper să o înţelegeţi şi să o acceptaţi: o să dau, deocamdată, datele strict-necesare şi o să revin cu amănunte în câteva zile. Deocamdată, sunt în stadiul de "săpături" şi căutări şi fiecare detaliu contează în acest moment.

Aşadar, cu vreo două  săptămâni în urmă, au "descins" într-o localitate de prin zonă, nişte bravi reprezentanţi ai unei fundaţii umanitare care, printre altele, ar vrea să-i ajute pe edilii dâmboviţeni să facă proiecte cu finanţare europeană, pe teme de mediu. "Căpetenia" grupului - un personaj insolit, care ar fi în stare să vorbească minute în şir şi să spună numai tâmpenii, fără să clipească. Din cele câteva sute de cuvinte turuite  fără nicio noimă, reveneau, însă, obsesiv, câteva legate de oportunitate, proiecte, viitor, şansă... Fraze fără conţinut, care nu făceau decât să-ţi mănânce câteva minute preţioase din viaţă. Ba, tipul respectiv, se pretindea cu jumătate de gură, ce-i drept, un personaj care se învârte în jurul unor oameni extrem de importanţi ai ţării. Asta ca să mai capete ceva în greutate şi credibilitate. Încercând să fac o ştire din materialul respectiv, pasat de un coleg, m-am străduit minute bune să selectez câteva propoziţii din ce debita individul. Nicio şansă! După eforturi eroice şi porniri violente, reprimate în ultima clipă, m-am resemnat şi am făcut ce ar fi făcut orice om în situaţia dată: am râs până la lacrimi! După care, am scos câteva secunde (atât am reuşit!) de sincron. Dintr-o pornire de altruism, cineva (e chiar cineva), mai iute de mână, l-a pus pe youtube, folosind adresa mea de mail (când e să ai noroc, ai până la capăt), fiind menţionată, în prezentare, funcţia invocată, off the record, de logoreicul care îmi făcuse creierii şi nervii masă amorfă.
Şi-acum, să te ţii!
Încep să primesc telefoane, de pe număr ascuns, de la un dubios cu limbaj limitat, care vroia să se certe cu mine, şi basta! Susţinea că eu l-am sunat, apoi mă întreba obsesiv cine sunt, pentru ca, mai apoi, să se replieze cu înjurături şi încercări de intimidare. OK! O fi vreun obsedat care n-are ce (cu ce sau cu cine) face, mi-am zis resemnată! Apoi, aveam să constat că primesc mail-uri "simpatice", cum că aş fi varză (mă, mi-e teamă că nu!), că nu m-am documentat suficient asupra personajului pus pe you tube (asta e ca şi rezolvată!) şi alte asemenea fineţuri de comunicare.
Toate culminează, însă, cu un telefon! Miercuri mă sună un tip cu voce sonoră şi ton sigur, care îşi turuie numele cât să fie neinteligibil, pretinzând că e chiar de la you tube. Omul mă avertizează grav că a fost demarată o mega-super anchetă în legătură cu cel care a introdus pe net personajul la categoria grea "omul potrivit, la locul potrivit". Iniţial, am "furat-o", recunosc sportiv. Am crezut că instituţia în care simpaticul meu personaj pretindea că lucrează s-o fi sesizat şi că tipul pus pe you tube e un şarlatan de doi lei. Da, aveam să constat că nu e de doi lei... I-am spus domnului de la telefon că o să repar situaţia în cel mai scut timp cu putinţă, cu scuzele de rigoare. (Mamă, mi-am mai cerut şi scuze!) Am închis telefonul, dar au început să mi se aprindă beculeţele... După câteva secunde, l-am sunat pe domnul al cărui nume nu l-am înţeles, şi l-am întrebat de unde are numărul meu de telefon. A început să facă pe misteriosul şi interesantul... Că are sursele lui, că ştie că sunt redactor-şef la o televiziune locală (ei, aş!) şi că, deci, e bine informat! Aha! Îmi iau la revedere brusc şi închid. Aflu, între timp, că serviciul youtube România e admirabil, sublim, dar lipseşte cu desăvârşire. Îl sun din nou, avertizându-l că s-a procopsit, deja, cu mine pe cap şi că pot fi al naibii de enervantă! Îl întreb cum îl cheamă şi... ce credeţi? Refuză să-mi spună, pretinzând că mi-a mai spus, că nu poate acum, că n-are timp. Era greu să-şi amintească numele turuit la telefon...! Îi spun că tocmai mi-a stârnit curiozitatea şi că o să cam merg pe urmele lui. Tipul dă înapoi şi mă asigură că mă sună el într-o oră şi chiar vine să ne vedem. Ce spui, frate? Pe bune? Îi închid şi încep să-l caut pe net, ocazie cu care aveam să aflu/aflăm, că lucrăm în echipă, nişte lucruri interesante despre dumnealui! Într-o vreme, angaja studente pricepute la calculatoare, vindea acţiuni de pe la Dacia Piteşti şi tot aşa...Dau şi de prenume, pentru că omul se întrebuinţează din greu în anunţuri prin ziare şi nu numai, dar nu prea îşi dă numele de familie. Să se ruşineze cu el? Nu cred! Avea să mi se confirme repede o (altă) bănuială: adresele de pe care îmi veneau mail-urile cu urări erau ale acestui domn, posesor al vocii sonore, care se pretindea, senin şi cre...dibil, de la youtube. Şi cum nu avea cum să fie de la youtube, din motive obiective...cine era, frate, şi de ce se teme să-şi decline identitatea? Păi aveam să constat după investigaţiile făcute un adevăr pe cât de simplu, pe atât de evident: omul face parte chiar din board-ul asociaţiei umanitare (câtă "umanitate"!), conduse chiar de cel "cocoţat" pe youtube şi supus distracţiei internauţilor.
I-auzi! Să vezi şi să nu crezi!
Foarte tare! Acum, vin şi nişte întrebări:
- ce "proiecte cu finanţare europeană" fac domnii în cauză? Că eu nu m-am lămurit din materialul filmat...
- câte au elaborat şi câte au fost declarate eligibile şi au primit banii?
- ce sume pretind ei pentru "consultanţă"?
- ce riscuri financiare are de suportat "consultatul" (fraierul), în caz că proiectul nu trece de evaluare?
- ce interese au... oamenii ăştia în zonă?
- cine îşi ia comisioanele?
- şi, nu în ultimul rând, cât de proşti ne cred?
Nu putem să ne înecăm la mal, aşa că trebuie să aflăm şi aceste "mici" detalii... tehnice.
- A! Şi-ar mai fi o întrebare: Primarul ştie măcar ceva din toate astea? Şi dacă da, ce?
Dacă e să mă întrebaţi pe mine, cred că ştie... Şi mai ştiu şi cine i-a dat numărul meu de telefon tipului de la ...youtube, precum şi alte câteva informaţii legate de mine. Oricum, îi mulţumesc din suflet şi îl asigur că îi întorc serviciul!

Mâine sau poimâine, în funcţie de ce timp o să am, o să-l pun pe blog pe domnul dătător de consultanţă la tot cartierul, deşi pentru asta trebuie să şterg unul din filmele pe care le-am postat deja, că nu mai am loc pe blog. Cum de Voinea nu mă îndur, cred că o să scot filmuleţul de la Vulcana-Băi. Şi ca să nu ziceţi că sunt egoistă şi că nu vreau să vă ofer distracţie maximă la sfârşit de săptămâna, o să vă dau şi un text care se află pe pagina dumnealor de prezentare. Deşi cred că interviul singur garantează distracţia...