Cocktail fară gheaţă. Cu lămâie...

Guvernanţii vin, prin falnicii reprezentanţi din judeţ, cu binecunoscutele boc-isme şi turuie în faţa camerelor lecţia învăţată "pe deasupra", cum ar fi zis nişte tocilari cu ceva vreme în urmă: că măsurile anunţate sunt temporare, dar că nu se ştie dacă vor fi aplicate până pe 31 decembrie 2010, 2012 sau 2112, că nu au avut încotro şi au fost obligaţi să le ia din cauza situaţiei economice grave, pe care nu aveau cum să o prevadă şi de care, oricum, se fac vinovaţi întotdeauna ceilalţi, că vor veni şi cu măsuri de relansare a economiei, că opoziţia nu le are (pe ele, măsurile) şi că dacă ar fi votat moţiunea, să te ţii criză politică suprapusă p-aia economică, de care, aţi reţinut, nu se fac vinovaţi...!

De cealaltă parte... ceilalţi. Guvernanţii nu au soluţii, nu mai au legitimitate, nu mai majoritate, nu mai au autoritate. Trebuie să plece! Noi nu vrem la guvernare. Sau, mai bine spus, nu cu ei. Şi în niciun caz înainte de  alegeri. Dar vom merge la Curtea Constituţională să contestăm măsurile de austeritate. Nu vom avea sorţi de izbândă, fiindcă Puterea şi-a asigurat şi acolo majoritatea. A naibii fatalitate! Mai introducem o moţiune, poate chiar în sesiunea asta. Şi poate că şi alţi parlamentari vor înţelege că Boc şi ai lui trebuie să plece ca să vină o echipă competentă. Aşadar, poate reuşim să dărâmăm guvernul. Dar ajungem la Băsescu, preşedintele fiind cel care desemnează premierul. Avem garanţia că persoana desemnată de Cotroceni va fi pe măsura aşteptărilor?  Păi nu prea. Domnul Jucător a arătat că, dacă vrea, poate să facă orice. Şi vrea. Aşa. Şi ce facem mai departe?...
În lipsă de răspunsuri, fiindcă liderii celor două partide de opoziţie sunt puţintel ocupaţi să-şi tragă nişte bobârnace, ca sondajele de măsurare a popularităţii să-i prindă în postură favorabilă, încercăm câteva ipoteze de lucru:
1. Nu pică guvernul şi Băsescu îi tot cheamă pe pedelişti la consultări. În curând, în munţi, deşi nici acolo nu prea mai e sigur.
2. Pică  guvernul. Băsescu numeşte un specialist în economie. Psihologic ne mai revenim un pic, mai strângem din dinţi şi, în paralel, cureaua. Hai că poate o să fie mai bine...
3. Pică guvernul. Băsescu e în pasă bună şi propune o persoană care nu stă în gât opoziţiei. Trece la vot. Hai că poate...
4. Pică guvernul. Băsescu se enervează că nu mai are gheaţă în congelator şi propune un pedelist. Pe Boc. (Vi se pare imposibil?) Sau pe Udrea. (Ei, nu-i aşa că parcă era un pic mai bun Boc?) Sau pe un alt personaj de succes, pe care opoziţia l-ar putea vota numai dacă i se asigură un kilogram de lămâi pe cap de parlamentar.
5. Pică guvernul Boc şi importul de lămâi a fost sistat. Băsescu face două propuneri succesive, respinse de legislativ. După o a treia încercare nereuşită, avem anticipate. Viaţă! Măcar o lună, dacă avem noroc chiar două, vom fi minţiţi frumos. Iar guvernul interimar care va organiza şi alegerile va reface calculele şi proiecţiile economice. Surpriză! Dau mai bine de data asta! A început economia să mişte. Ia uite cum mişcă! Aproape că începem să ieşim din criză. Aşa că  vom putea creşte pensiile cu, să zicem, 5 la sută, în sistem demo. Pe urmă, vom mai vedea când urmează o altă etapă de creştere. Ne mai gândim cum facem şi cu bugetarii. În fond, sunt şi ei oameni şi merită respectaţi!
Răsuflăm uşuraţi. Vezi, mă, că până la urmă au reuşit? Ce ţi-am zis eu? Şi oricum, dacă m-au şi motivat să vin la vot... Ce, ăilalţi ar fi fost în stare de mai mult?
Vin alegerile. Trec alegerile. Numai economia nu mai mişcă. Trebuie să luăm măsuri, să facem ceva. Noroc că ştim ce avem de făcut. Tăiem pensiile cu 50%, că prea a fost desfrâu. Bugetarii... Care bugetari? Cum, încă n-au fost concediaţi???
Totul reintră în normal.
Bine că a fost reluat importul de lămâi...