Gata cu concediul!

M-am întors din concediu la începutul săptămânii şi tot nu m-am reacomodat şi nici nu m-am obişnuit cu ideea că mă aşteaptă o nouă şi lungă perioadă de muncă. Am toate motivele să cred asta. În fine... Cum a fost concediul? Aţi ghicit: scurt! În primele trei zile de sejur la mare am dormit din greu, spre disperarea copiilor care vroiau să mergem la plajă, la plimbare şi, evident, la cumpărături. Dar cum şi vremea a fost de criză, soarele scurtându-şi programul cu 25%, şi cum nici bugetul de cheltuieli nu a fost prea permisiv, am ales varianta odihnei, îndurând cu stoicism protestele şi bombănelile venite de la juniori. Am compensat în cea de-a două parte a perioadei, când şi soarele a înţeles că trebuie să-ţi facă treaba, iar cheful de plimbare a apărut odată cu recuperarea orelor de somn pierdute în ultima vreme.
În rest, litoralul românesc este aşa cum îl ştiţi. Nu ştiu de ce mă aşteptam la minuni. Acelaşi vacarm de neînţeles, aceleaşi oferte pe care trebuie să le studiezi de două-trei ori pentru a te hotărî să cumperi ceva, aceleaşi preţuri prohibitive (nimic sub 2 lei), aceeaşi dezordine, aceleaşi trotuare sparte şi bălării în loc de verdeaţă, aceleaşi tarabe inestetice pe marginea drumului. Important e să reuşeşti să faci abstracţie de ce e mai puţin plăcut, să te odihneşti şi să te bucuri de răcoarea brizei sau de o rază de soare reflectată în mare la orele dimineţii. Recunosc că ultima parte nu mi-a ieşit. Îmi propun de mult să prind un răsărit de soare, dar întotdeauna e prea... de dimineaţă!

Cu o seară înainte de a mă întoarce la serviciu mă simţeam odihnită, relaxată şi cu chef de muncă. Peste nici 24 de ore îmi trecuse, de nu se mai cunoşteau nici urmele...