Fără titlu...

După o săptămâna full de evenimente (mamă, ce noroc am de un program plin!) am șters-o la mare. Nu singură: cu Irina și niște prieteni. Radu a refuzat oferta, profitând de o zi de liniște în care să facă ce-i trece prin cap, fără să-l streseze soră-sa. Bine, sejurul, dacă pot să-l numesc așa, a fost extrem de scurt. Sâmbătă noaptea am plecat spre Mamaia, noaptea de duminică găsindu-ne tot pe drum, dar, de data asta, cel de întoarcere spre Târgoviște. În ciuda orelor petrecute în mașină, am reușit să ne relaxăm câteva ore. Cu ceva eforturi de a ignora peisajul ușor dezolant al sfârșitului de sezon. O incursiune făcută prin magazine mi-a sporit confuzia: mărfuri puse de-a valma pe rafturi, rămășișe de costume de baie, combinate cu bluze de toamnă, vânzătoare plictisite și blazate, turiști rătăciți care încercau să se bucure de ultimele raze de soare și de ultimele momente ale verii care se transformă încet și sigur într-o amintire...

Da, oricât aș vrea să mă păcălesc, nu-mi stă gândul la povestirile despre mare, cumpărături și voiaje. Ultimele evenimente m-au bulversat. Poate o să am puterea vreodată să vorbesc despre asta. Sau, poate, nu... Până-mi adun gândurile făcute țăndări, probabil că va mai trece o vreme. Sigur, aș putea avea alternativa nepăsării, dar, probabil dintr-o eroare genetică, nu sunt programată să funcționez așa și nici nu mi-am propus să învăț la bătrânețe să mă doară-n cot... Știu că nu înțelegeți nimic (sau aproape nimic) din ce spun. Nu cer decât puțină îngăduință și timp ca să-mi treacă. Și-atât.

Ne "citim"" curând...